Problema multor tineri (şi nu numai) este găsirea unui loc de muncă bun. Ca proaspăt absolvent de facultatea ai şanse să te “agăţi” undeva doar dacă ai pe cineva care să te ajute. Altfel rişti să schimbi într-un an de zile “n” locuri de muncă (şi nu din vina ta, ci din cauza faptului că pur şi simplu nu ştii unde nimereşti şi dacă nu ai noroc, poţi să rămâi fie fără contract de muncă, fie să nu ţi se plătească salariul la zi, fie să nu îţi fie plătite dările la stat).
Poţi să ajungi să ocupi un loc de muncă bun (care să îţi ofere atât satisfacţie profesională cât şi materială) doar dacă ai cunoştinţe, relaţii, pile…
Cea mai mare dovadă că nepotismul este o lege nescrisă în România este europarlamentara Elena Băsescu. În mod sigur dacă ar fi candidat un tânăr oarecare, cu “n” masterate în ţară şi străinătate, foarte bine pregătit, nu ar fi avut nici măcar o şansă.
Între corupţie şi nepotism, tinerii preferă să întoarcă spatele şi să plece în alte ţări unde le este apreciată pregătirea unde îşi pot asigura un trai decent.
În România s-a învăţat şi se învaţă încă. Sunt mulţi tineri ambiţioşi care excelează în domeniul lor. Dar cine să îi observe. Ajung, după ce îşi termină studiile, să profeseze în cu totul alt domeniu. Se tot cere restructurarea sistemului de învăţământ. Şi în ce sens ar dori domnul preşedinte să îl restructureze? Să producă mai mulţi ospătari decât filosofi. Frustrarea dumnealui este de înţeles, însă această idee ne duce cu gândul la comunismul care îi înfiera pe intelectuali şi îi preaslăvea pe muncitori.
Domnul preşedinte probabil că nu ştie că un număr mare din cei care termină o facultate, ajung chiar ospătari, şoferi, etc. pentru că nu au de ales. Pentru că atâta timp cât este promovat nepotismul nu vor avea de ales.
