Absenteismul politic este o problema din ce in ce mai acuta pentru intreaga Europa (in U.E., in medie, prezenta la vot a fost mai scazuta decat in ultimii ani), mai ales prin prisma consecinţelor acesteia – permite ascensiunea unor grupări extremiste (a se vedea cazul PRM la noi in ţară). Teoretic, democraţia ar trebui sa insemne “guvernarea poporului” sau a majorităţii, dar a ajuns să depindă de decizia unei minorităţi. Alegerile de duminica, 7 iunie, au dovedit faptul ca pe români (si nu numai) nu îi mai interesează politica.
Ce este de făcut pentru a combate absenteismul?
Zilele trecute s-a vehiculat ideea introducerii votului obligatoriu.
Ce i-ar mai putea aduce pe români la urne? În afară de mita electorală care evident că există şi se practică, pentru care românul riscă chiar şi câţiva ani de închisoare (asta, evident, dacă s-ar lua măsuri împortiva ei), nu cred că ar mai fi ceva care să îl determine să îşi exprime opţiunile electorale prin vot. Câţiva au declarat că s-ar duce la vot dacă s-ar oferi ceva… bonuri de masă, scutiri de impozite pentru cei care votează. Votul este însă o obligaţie a fiecăruia dintre noi şi nu un gest de caritate (cum ar fi donarea sângelui) pentru care să fim răsplătiţi.
De ce nu vot obligatoriu?
Aşa cum nu ar trebui să fim răsplătiţi, nu ar trebui nici să fim obligaţi prin lege să ne exprimăm votul. Acesta reprezintp un drept cetăţenesc şi nu o obligaţie. Nu mi se pare normal ca într-un stat democratic să existe o lege care să îl sancţioneze pe cel care nu votează. Libertatea de exprimare ar fi atinsă, deoarece, de ce să nu recunoaştem, mulţi dintre noi îşi exprimă opţiunile politice chiar prin absenteism (dacă nu crede că nici unul dintre candidaţi îi reprezintă interesele, atunci de ce să voteze?). Unul dintre principiile care stau la baza unei democraţii consolidate este participarea cetăţenilor la viaţa politică a statului, atât prin exprimarea votului cât şi prin responsabilizarea aleşilor. Ceea ce lipseşte însă României pentru a ajunge la gradul de democraţie consolidată este existenţa unei culturi civice solide.
Or, la noi cultura civică reprezintă una din lecţiile pe care nu ni le-am însuşit după 1989.
Îmi amintesc foarte vag că aş fi studiat în şcoala generală o disciplină care se numea “Cultură Civică” însă nu a reuşit să îmi transmită decât nişte informaţii precare despre Constituţie, Parlament. Oricum, având în vedere dimensiunile cărţii (semăna mai mult cu o broşură decât cu un manual) nici nu avea cum să îmi transmită mai mult. Nu ştiu dacă a mai evoluat ca dimensiuni şi conţinut acest manual dar ştiu în mod sigur că tinerii nu se simt deloc atraşi de aspectul electiv al democraţiei româneşti.
Aşadar, cred că, înainte de a introduce votul obligatoriu ar trebui să mai încercăm şi alte căi de stimulare a conştiinţei civice a românilor (în Europa, şi, timid şi la noi, pe fondul campaniei electorale s-a desfăşurat şi o campanie de promovare a participării la vot), şi nu doar în timpul campaniilor electorale.
De ce se pleadează pentru vot obligatoriu?
Politicienii noştri, precum şi cei care susţin ideea votului obligatoriu, aduc în sprijinul acestei idei exemplul statelor care au adoptat legi ce sancţionează într-un fel sau altul absenteismul la vot. Astfel, în ţări precum Cipru, Grecia, Luxemburg sau Belgia există votul obligatoriu iar absenteismul se sancţionează prin amenzi. Drept urmare, prezenţa la vot este foarte ridicată în aceste ţări (a se vedea articolul precedent).
Modelul democratic belgian este poate unul dintre cele mai consolidate din punct de vedere instituţional. Aici, votul obligatoriu a fost instituit încă din 1892 ca o componentă a unui sistem electoral proporţional. Absenteismul este sancţionat de la amendă până la ştergerea din registrul electoral. Participarea la vot a belgienilor este în medie de 90%. Însă, votul obligatoriu s-a născut o dată cu democraţia în Belgia, reprezintă deja o instituţie, astfel, pentru belgieni manifestarea opţiunilor politice prin vot a devenit o cutumă. Introducerea în urnă a unui vot invalid reprezintă de asemenea o opţiune pentru cei care nu se simt reprezentaţi de niciunul din partide.
În Italia şi Portugalia, există vot obligatoriu însă absenteismul nu se pedepseste.
Aşadar, ideal ar fi să nu ne mai uităm în “grădina altuia” şi să încercăm să găsim noi înşine soluţii la propriile probleme. Trebuie de asemenea să luăm în calcul faptul că românii nu au încredere în politicieni şi nici în instituţii în general, că abia au scăpat de un regim dictatorial (căci 20 de ani de democraţie înseamnă foarte puţin) ale cărui urmări le mai simţim şi astăzi, iar introducerea unui astfel de vot care le-ar constrânge într-un fel sau altul libertatea nu ar reuşi decât să mărească această neîncredere şi s-ar îndepărta de scopul iniţial, acela de a asigura legitimitatea celor aleşi.
